Rasaritul sau apusul asa cum il vedem – Partea 2
În articolul trecut am explicat de ce la răsărit sau la apus soarele pare gigantic şi creează imagini cu adevărat spectaculoase. Efectul Ponzo funcţionează într-un mod superb. Cu toate astea, uneori, aparatele foto sau camerele telefoanelor par să nu surprindă aceste imagini spectaculoase.
Sigur ai păţit-o măcar o dată. Ai ieşit pe plajă foarte de dimineaţă ca să vezi răsăritul. Toată imaginea era superbă, soarele era imens, cerul era de un roiatic cum doar atunci poţi să-l vezi.
Ai scos aparatul foto sau telefonul mobil şi ai făcut fotografia. Când te-ai uitat pe ecran, ai văzut că soarele este doar un punct mic, luminos şi urât, din care nu se înţelege nimic. Te-ai lăsat păgubaş şi te-ai uitat în continuare posomorât la soare, căci nu poţi pune poza respectivă pe Facebook.
Există un motiv pentru care lucrurile se întâmplă aşa. Se numeşte distanţa focală şi magnificare.
Distanţa focală reprezintă distanţa fizică între centrul optic al obiectivului şi senzorul de imagine pe care se imprimă fotografia. Cu cât distanţa focală este mai mică, cu atât imaginea capturată ne va arăta un câmp mai larg. Cu cât distanţa focală este mai mare cu atât câmpul capturat o să fie mai îngust.
De exemplu, un smartphone iPhone 5s, are o distanţă focală de 29,7mm (calculată la echivalentul distanţei focale a unui obiectiv 35mm). Astfel, în fotografia de 35mm, obiectivul unui iPhone este considerat unul de tip wide.
Cum facem soarele să se vada mai mare?
Astfel, dacă la răsărit faci o fotografie cu telefonul, te asigur că soarele se va vedea extrem de mic. Desigur, există soluţii, chiar şi pentru telefon. În cazul unui iPhone, este nevoie să creştem factorul de magnificare. Acesta creşte o dată cu distanţa focală. Pentru iPhone putem cumpăra un kit cu lentile de amplificare, precum cel de la prietenii de la F64.
Pentru camera foto, desigur, un teleobiectiv este cel mai recomandat. Cu cât vrei ca soarele să se vadă mai mare, cu atât ai nevoie de un teleobiectiv cu o distanţă focală cât mai mare.
Bun, acum că am crescut distanţa focală, vrem să ne apucăm de fotografiat răsăritul de soare. Ne-ar plăcea să se vadă siluetele oamenilor şi cu soarele în fundal, ca să scoatem în evidenţă cât este de mare soarele. Avem nevoie de siluetele oamenilor drept factor de comparaţie. Mai jos un clip video care arată ce cadre superbe putem obţine cu luna, care funcţionează pe acelaşi principiu.
Photographers Moonrise from Mark Gee on Vimeo.
Aici avem o problemă. Dacă stai pe şezlong şi îndrepţi acum teleobiectivul spre oamenii de pe mal, o să ai o fotografie cu un cap de om imens şi soarele în spate. Hey, chestia asta nu arată ca în clipul video. Ce facem acum?
În momentul ăsta trebuie să ne depărtăm foarte mult. Trebuie să ne depărtăm până în punctul în care în imagine, oamenii se vor vedea la aceeaşi dimensiune de parcă am fi făcut poza de pe şezlong. În momentul în care ajungem în acest punct, soarele se va vedea imens în spatele omuleţilor.
Dar, ca să ajungi în punctul respectiv, probabil va trebui să-ţi laşi iubitul sau iubita pe plajă, să iei autobuzul 2-3 staţii şi apoi să speri că mai ai aceeaşi vizibilitate spre plajă şi spre soare.
În clipul din imagine, fotograful se află la 1,5KM distanţă de omuleţii din imagine şi folosea un obiectiv cu o distanţă focală de 800mm la care este posibil să fi adăugat şi un extender, ajungând astfel la o dsitanta focală de 800-1000mm.
Nu e uşor, nu e uşor deloc.
Acum ştii cum poţi să obti astfel de fotografii cu luna şi soarele la dimensiuni imense. Sper că înţelegi că îţi trebuie un echipament foarte bun, şi sunt slabe şanse să reuşeşti să obti rezultatele respective doar cu un telefon (cu o amplificare de 21x pentru iPhone 5s nu depăşeşti o distanta focală de 630mm, echivalentă pentru 35mm).
Robert de la PhotoHotel
